Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru (SE) CĂLI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru (SE) CĂLI.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi

... sângele din vine În blânda Românie! II De groază și durere, de muncă și bătaie, În jaf și-n umilință, Am tot strigat, dar glasul se-neacă și se taie D-atâta suferință; Și ca prin codri freamăt, ca murmur în izvoare, Așa în noi suspinul Mai rămânea el singur să spună cum ne ... de cumplit e chinul!... III Și tu râdeai, jupâne, cu fală și rângire: Râdeai precum un gâde, Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laudă și râde; Căci nu știai că viața, închisă-n nemișcare, E cea mai cu putere; Căci nu credeai c-un suflet se face și mai tare, Călindu-se-n tăcere!... IV Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie Sau p-un covor de spice, Pândind o adiere s-o umfle-ntr-o ... viață, o veche bărbăție Și o putere nouă!... XI Dar ce privesc, o, Doamne! Eu cânt, ș-acum d-odată Cutremurul m-apucă; O ceață se lățește, o brumă-ntunecată, O groaznică nălucă: Ciocoii se ridică, ca hoituri învechite Din cripta infernală, Și ca-n trecut se ...

 

Ion Luca Caragiale - Crucea și semiluna

... ascultă. Dar ca și stejarul mândru de la munte, Mircea-și netezește nobila sa frunte, Și ca și stejarul mândru când înfruntă Crunta vijelie, Mircea se încruntă. Și, apoi, se scoală deodată-n picioare Și cu glas puternic le strigă: „Tăcere! Ați uitat voi oare pe al vostru Domn, Ce-și visează țara chiar ... respectați? Ce? sunt oare altul, sau voi sunteți alți? Sunt pitici acuma brazii cei înalți? S-a surpat Carpatul și, din rădăcină, Stânca se preface într-o moale tină? Nu mai curge Istrul în largul său pat, Și patriotismul vostru v-a secat? Mâine este lupta, lupta ... capul își isbește! Mâine-n două ceasuri voi ca să sfârșim, Să zdrobim odată pe-acest Ilderim! Da! să știe bine cruntul ienicer C-aici se-ntâlnește cu un zid de fier, Zid compus din piepturi brave oțelite, În a țărișoarei dragoste călite! Poate-avea el oaste cât frunză ... Lacrimi de iubire pentru țara sa, Ce numai eroul știe a vărsa. Oastea e-n picioare; arme zăngănesc, Și de luptă bravii toți se pregătesc. După ce se face sfânta rugăciune, De Mitropolitul, pentru națiune, ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)

... se dezvoltă din puncturi ce se mișcă, Din puncturi ce se mișcă plecând din Dumnezeu. Din Dumnezeu plecate, și ele-s infinite: Un punct nu se măsoară, fiind nețărmurit; Din Forța cea mai forță plecând, și ele-s forțe: Un punct zidește sfera, căci este centrul ei. Nu-l înțelege mintea ... din sânu-Mi, e urzitor la rându-i. Pornind din Mine, este un microcosmic Eu, Ce l-am născut să crească în plină libertate: Să se renască singur, mai sus și iar mai sus. Un germen de voință se mișcă chiar în peatră. E adormit, e leneș; o umbră de impuls; Dar când se redeșteaptă, mijește-n peatră mușchiul, Iar de la mușchi la Spirit — se-ntinde scara-n timp. Cu cât voința este mai forte, mai călită, Cu-atâta se iuțește s-ajungă mai curând, Căci orice punct se-ntoarce pe sânu-Mi: să se-nșire În salba de luceferi un nou mărgăritar. Mi-e dragă chiar o peatră; dar un arhanghel! Dânsul Din mușchi, prin suferințe de secoli necurmați ... supremă Ce-i numai forță, una, monadă fără țărm, Orice se desfășoară, orice se ...

 

Dimitrie Gusti - Închinare lui Ștefan-Vodă

... se răsfrînge, În valea și Carpatul ce-i românesc pămînt. Ca valurile mărei ce-n sînu-i se frămîntă Și spre un țărm sau stîncă se-mping a se opri : Așa durerea sparge o țară și s-avîntă Colo spre mănăstire la Putna a lovi. De printre munți, cîmpie, din unghiuri depărtate ... noapte-nfășurat Cu giulgiul nepăsării, un fulger iaca trece Și de-a virtuții raze tot templu-i decorat. În nimbul ce-ncunună mormîntul se zăreze Lipnițul, Grumăzeștii și Balta și Ciceu, Dumbrava Roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa semilună la Racova de greu. Dar printre fum și lupte în ... mărire ! Și cînd lipiți fierbinte La sînul vostru pruncul, îi dați un sărutat. Un sărutat de mamă, extaz de bucurie, Ce numai sus în ceruri se poate repeta, În numele lui Ștefan îl dați să reînvie, Și duceți pruncul vostru la Putna-a-l închina. Iar tu, junime verde ... un foc. Așa, junime scumpă, frumoasă auroră A patriei române ! Al vostru viitor, Și-al națiunii soare, din a virtuții horă Se ...

 

Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)

... paloșul își smulge, Se izbește groaznic namila spre Dragoș, El trăsnește-n creștet ca fulgerul stânca, Încât eho geme răsunând prin baște!! Coiful zbârnâiră și se țănduriră Și din ochi îi curse scântei milioane, Dar fierul la paloș se-ndoi ca cercul. Iar Dragoș sta țapăn în loc ca o stâncă. Și răsucind iute și el al său paloș Mereu ciocârtește pe uriaș mârșav ... râpă. Dragoș cu vârtute de gât îl apucă Și îi împlântează paloșul în baftă-i; Pe fier urieșul cu colții săi scrâșcă, Hrăpește, suspină și se vârcolește. Din gâtlej îi curge spumă — clăbuci negri De sânge și fiere; se luptă cu moartea, Geme de durere, moartea îl trudește, Și în pământ scurmă cu-a sale călcăie; Pâraie de sânge fierbinte se varsă Pe nisipul galben și se face baltă, Și din baltă abur se suie în aer, Și-n abur se-ncheagă frumoasa Dochie. IV Iată-obrajii rumeni ca bujorii proaspeți, Iată ochișorii plini de drăgănele, Iată o guriță ca cireașa coaptă, Ce ademenește sărutare dulce ... ca urșinicul, Îi învălesc pieptul, spatele și boiul, Ce prin el se ...

 

Ioan Slavici - Păcală în satul lui

... are treabă și nu poate umbla după ea. Nu-i vorbă, oamenii s-ar fi plâns și ei, dar nu mai aveau cui să i se plângă când Păcală îi lua pe dinainte și li se plângea de te prindea mila de el. Când văzură dar că juninca lui Păcală în curând are să fie vacă, oamenii se puseră pe gânduri. Știau ei cum au să urmeze lucrurile mai departe. Vedeau parcă cele șapte vițelușe cum se fac vițele, juninci, cum ajung în cele din urmă vaci și ele, și cum le vinde Păcală și pe ele și se întoarce de la târg cu o spuză de vițelușe, toate flămânde, toate pornite din fire să se facă vițele, juninci și vaci în cele din urmă. — Măi! strigară ei, ăsta ne mănâncă și urechile din cap cu vițelușa lui, ne seacă ... lui nu putea el să-i încurce, cum ar fi încurcat a bunăoară pe oamenii din satul lui Tândală. Întinse dar pielea să se usuce, iar după ce se uscă, o luă în vârf de băț și plecă cu ea la târg, ca s-o vândă. Așa ajunse Păcală iar pe drumuri. Se ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

... gârbovit. În cea mai naltă treaptă să zicem c-ai ajuns Și numai țarul este mai mare decât tine; Ca viermii la picioare-ți norodul se târăște; Cu o căutătură împrăștii întristări, Cu alta fericire și bucurii reverși, Și toți ca pre un idol te roagă, te tămâie, Se tem precum se teme un corb de-o matahală. Un gust ș-o iscusință palatul îți zidi, În care se adună acele rarități Ce pot produce China, Italia și Franța, Și care-aduc mirare la oricine le vede; Tot trupu-ți e în aur și ... lucru și în muncă, ar fi prea folosiți; Și zile îndestule atunci le-ar rămânea, În care să-și îndrepte purtarea cea trecută. Dar cum se naște omul, abia găsește vreme A se uita-mprejur și intră în mormânt! Și din acest trai încă scurtează de ajuns Copilăria, boale și triste bătrânețe, Iar timpul care zboară în veci ... un pedagog cu vergi, De mârșave deprinderi să-l poată dezbăra. Silven când vindea untul într-un paner pe piață Era mult mai ferice și se hrănea mai bine; De frica sărăciei nu se-ngrijea atât, Pre cât ...

 

Dimitrie Anghel - Tovarășilor mei

... de romăniță rîde atît de dulce pe-o ruină: Căci toate au un grai pe lume și florile îl au și ele... Ce ochi nu se-ntrista alt'dată de jalea unei asfodele ? Și care gură poate face mărturisiri de-amor mai bine ? Leandru a trecut o mare ca ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița

... s-o sfarme Și-un țipăt crunt: „război, război“ cu spaimă-n suflete pătrunde Și — Dumnezeu mai știe unde? — Îndrăgostiții amândoi se duc, se pierd printre răchite, În luntrea cu lopeți grăbite. Stau două tabere-n tăcere pe maluri, cu priviri severe pândindu-se în ceas avan. Se ceartă între dânșii frații Români ce-s fiii unei nații coborâtoare din bărbații viteji ai marelui Traian. Căci iată, al Moldovei Tată, Ștefan, erou între ... simțit deplin căldura acelor inimi de flăcăi ce i-au răspuns c-un falnic "Ura!" Înfiorând și munți și văi. Prelung un bucium dă semnalul. Se-azvârle Vodă-n șea, măreț. Nerăbdător nechează calul Și tremură sub călăreț. Apoi copitele-și avântă Și drumului se-așterne-n zbor Și unde țărna o frământă se-nalță o perdea de nor. Răsună-n patru zări ecoul sublim al glasului domnesc ce poruncește: "înainte!" Și toți năvală-n vijelii pornesc, iar soarele ... fi cruțat..." Și-a spus cu-ncețoșată minte, cu sufletul împovărat, Ștergându-și lacrima fierbinte aprodul trist și-ngândurat. Cu somnoroasele lui unde Se scurge Sociul liniștit, Dă soarele în asfințit, Și după dealuri ...

 

Vasile Alecsandri - Mihu copilul

... grăiește: ,,Voi, voinicilor, Haraminilor, Cine v-a mânat Capul v-a mâncat!" Și nici că sfârșește, La harță pornește [10] Și se învârtește, Toți îi risipește. Apoi iar purcede Prin cel codru verde. Murgul se urca, Și când el călca, Piatra scăpăra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Ianuș cum îl vede, Din loc se repede: ,,Voi, vitejilor, Haraminilor! Dați cu lăncile, Dați cu flintele." ,,Lăsați flintele, Lăsați lăncile, Voi, voinicilor, Haraminilor! Că eu Mihu sânt, Și vreau să vă ... Vin' tu, Mihule, Vin', voinicule, Să benchetuim Și să veselim, S-apoi amândoi Ne-om lupta noi doi". Ei cu toți s-adun, La masă se pun Și benchetuiesc Și se veselesc, Ploștile ciocnesc, Vesel chiuiesc. [12] Dar când au sfârșit De benchetuit, Masă de-ospătat, Vinul de gustat, Ianuș ungurean, Mihul moldovean Deoparte se duc La luptă s-apuc! Cruntă-i lupta lor, Că e pe omor. Cine c-a pica Nu s-a mai ... Cum mi se smucesc, Cum mi se trântesc Ca doi zmei, ca lei, Ca lei paralei. [13] Iată, mări, iată Că Mihu deodată În loc ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronici literare

... Ce monstru de geniu! Uite, vă asigur că peste câteva sute de ani, când cine știe ce va mai fi prin aceste locuri, unde astăzi se rădică mândra noastră cetate, micul Paris al Orientului, când se va omeni de Pasagiul Român și de admirabila lui arhirectură, cum se pomenește azi de Grădinile Suspinse ale Semiramidei [1] , poate că amintirea se va datori în mare parte celebrității lui Christorian și atâtor alții de specia sa. Da, doamnelor și domnilor; Bucureștii — dacă nu mă-nșel â ... pedestal superb de marmoră antică galbenă; de jur împreju[ru]l pedestalului, spre amintirea servicielor enorme ce ai adus pentru progresul Almanchului în România, să se vadă, săpate în litere de aur, cele douăsprezece semne ale Zodiacului împărțite pe anotimpuri, împreună cu sărbătorile și târgurile principali de peste an, precum și ... pe care, dacă nu mi-am împlinit-o de la început, țin mult a mi-o împlini terminând. Voiți să aflați numele lui?... Se numește Popnedea. Cronică literară [jurasem că nu voi mai lua...] Jurasem că nu voi mai lua peana-n mână pentru a scrie umilitele ... ...

 

   Următoarele >>>